Puncte-puncte
As usual…
Interviul de azi din Ziarul Financiar al liderului PD, Valeriu Stoica, sugerează că problemele din PD sunt mult mai serioase decât par la o primă vedere. Faptul că un lider important simte nevoia să-şi încurajeze oştirea înaintea unei bătălii nu este atât de senzaţional, ci din contră, o dovadă de management bun. Ceea ce însă este ieşit din comun este faptul că înaintea alegerilor locale, liderul PD iese pentru a asigura activul de partid că oricum vor ajunge la guvernare.
Înainte de alegerile locale, cel mai bine stă PNL, singurul partid care nu este afectat de scandaluri interne şi de dispute în teritoriu. PD este măcinat de multe conflicte interne în teritoriu, care confirmă ceea ce anunţam eu cu multe luni în urmă şi încă nu ştie cum să salveze eşecul electoral previzibil de la Bucureşti (inexistenţa unei strategii pentru pierderea alegerilor fiind motivul real pentru care nu se anunţă candidatul pe care îl ştie toată lumea încă de acum trei luni). PSD are de luptat cu tentativele disperate ale lui Marean Vanghelie de a-şi salva cariera politică în detrimentul partidului.
Alegerile locale din acest an se vor desfăşura pe baza unor premise complet diferite de cele anterioare. Schimbarea legislativă prin care preşedinţii de consilii judeţene vor fi aleşi prin vot uninominal schimbă foarte mult datele problemei, atât pentru locale, cât, mai ales, în vederea alegerilor generale.
Pe moment, am spus că ieşirea lui Traian Băsescu de vineri, continuată apoi şi sâmbătă cu mici nuanţări reprezintă o sinucidere politică „în direct”. Privind comentariile care au urmat, cred că rezultatele acestei ieşiri negândite suficient (deşi atent calculate) vor fi dezastruoase în plan electoral.
Prin înghiţirea formaţiunii lui Emil Constantinescu şi prin anunţul de azi al lui Marian Miluţ privind alianţa cu PNŢCD (în care termenul de alianţă este o elegantă reverenţă în faţa unui brand istoric) duc la consolidarea dreptei „adevărate”, cu PNL în calitate de lider al acesteia. Odată şi cu revenirea în PSD a lui Adrian Năstase şi întărirea PSD ca partid de stânga (de la care încă aştept şi o serioasă ofertă politico-economică – de la PSD, nu neapărat de la Adrian Năstase) PD rămâne în aer din punct de vedere ideologic.
Scena politică începe să se animeze. În weekend am asistat la mai multe atacuri din partea PD la adresa liberalilor, prin scoaterea de la naftalină a „mogulului” Patriciu, Traian Băsescu a ţinut un discurs mobilizator în care ruga procurorii să nu ţină cont de „presiunile politice” (ale altora, desigur), dar poate cel mai semnificativ lucru a fost recunoaşterea lui „dragă Stolo” că se teme de „alianţa mocirloasă”.
Până acum, pentru Primăria Bucureştiului nu există decât un singur candidat oficial, Ludovic Orban (mă refer la cele 3 partide care contează nu la Cozmin Guşă). PSD a declarat că va lua o decizie după ce va lua şi PD una. Acesta continuă să facă sondaje peste sondaje în condiţiile în care liderii săi se feresc de nominalizare cât pot.
Partidul prezidenţial este de ceva vreme într-un con de umbră şi agitaţia frenetică a lui Emil Boc nu reuşeşte deloc să-l aducă în prim-plan nici măcar pe la mass-media prietene, tot ceea ce reuşeşte să facă micuţul lider de la Cluj fiind să stârnească zâmbete ironice. Domnul Boc se agaţă ca înnecatul de un pai de ideea taxei auto, idee care nu reuşeşte să mişte prea multă lume în ciuda campaniei masive făcută de Realitatea tv.
Este mult prea devreme să poţi prevede exact încotro o vor lua lucrurile după victoria lui Adrian Năstase în PSD. Singura consecinţă previzibilă – şi care schimbă radical datele problemei – este faptul că PD nu va mai ajunge la guvernare şi că singura „opţiune” este un guvern PNL-PSD.