Înainte de alegerile locale, cel mai bine stă PNL, singurul partid care nu este afectat de scandaluri interne şi de dispute în teritoriu. PD este măcinat de multe conflicte interne în teritoriu, care confirmă ceea ce anunţam eu cu multe luni în urmă şi încă nu ştie cum să salveze eşecul electoral previzibil de la Bucureşti (inexistenţa unei strategii pentru pierderea alegerilor fiind motivul real pentru care nu se anunţă candidatul pe care îl ştie toată lumea încă de acum trei luni). PSD are de luptat cu tentativele disperate ale lui Marean Vanghelie de a-şi salva cariera politică în detrimentul partidului.

Alegerile locale din acest an se vor desfăşura pe baza unor premise complet diferite de cele anterioare. Schimbarea legislativă prin care preşedinţii de consilii judeţene vor fi aleşi prin vot uninominal schimbă foarte mult datele problemei, atât pentru locale, cât, mai ales, în vederea alegerilor generale.

Prin înghiţirea formaţiunii lui Emil Constantinescu şi prin anunţul de azi al lui Marian Miluţ privind alianţa cu PNŢCD (în care termenul de alianţă este o elegantă reverenţă în faţa unui brand istoric) duc la consolidarea dreptei „adevărate”, cu PNL în calitate de lider al acesteia. Odată şi cu revenirea în PSD a lui Adrian Năstase şi întărirea PSD ca partid de stânga (de la care încă aştept şi o serioasă ofertă politico-economică – de la PSD, nu neapărat de la Adrian Năstase) PD rămâne în aer din punct de vedere ideologic.

Scena politică începe să se animeze. În weekend am asistat la mai multe atacuri din partea PD la adresa liberalilor, prin scoaterea de la naftalină a „mogulului” Patriciu, Traian Băsescu a ţinut un discurs mobilizator în care ruga procurorii să nu ţină cont de „presiunile politice” (ale altora, desigur), dar poate cel mai semnificativ lucru a fost recunoaşterea lui „dragă Stolo” că se teme de „alianţa mocirloasă”.